Florana's internet wisdom

Relația mea cu carnea de miel. Primele mele amintiri cu carnea de miel nu sunt neapărat unele foarte plăcute. La noi în casă se mânca o singură dată pe an carne de miel, de Paște. Țin minte că bunica făcea mielul la tavă, cu mult usturoi. Copil fiind, nu apreciam acel gust puternic pe care carnea de miel îl are în comparație cu alte tipuri de carne cu care eram eu obișnuită. Nu am mai mâncat miel multă vreme, pur si simplu îl ocoleam. Îi făcusem un sertăraș în creier și-l catalogasem drept o carne care nu îmi e pe plac. Într-o zi, fiind la un restaurant grecesc, am gustat din farfuria unei prietene. Lăuda atât de mult mielul pe care îl mânca, încât m-a făcut curioasă. După ce am gustat, am înțeles că toate laudele acelui miel erau justificate. Mi-a plăcut atât de mult ceea ce am gustat încât am revenit și cu alte ocazii la acel restaurant, doar pentru a putea mânca miel. Desigur, gusturile evoluează împreună cu noi. De atunci mi s-a deschis apetitul pentru carnea de miel și n...