Ceramica de Horezu

Cum vă povesteam în postarea anterioară, am fost la Măldărăști. Pentru a vedea unde am fost cazați și părerea mea despre acel loc, puteți să accesați postarea despre Conacul Maldăr.

Fiindcă, deși era jumătatea lunii martie, vremea a fost frumoasă, am decis să mergem într-o scurtă plimbare prin împrejurimi. Mi-ar fi plăcut mult să pot să particip la un atelier de ceramică, fiindcă citisem pe site-ul celor de la Conacul Maldăr că organizează și ateliere. Din păcate, așa cum îmi și închipuiam, atelierele se fac doar cu o rezervare în prealabil și pentru grupuri mari.

Fiind la doi pași de Horezu, ne-am urcat în mașină și ne-am îndreptat într-acolo. N-am avut nevoie de GPS, căci drumul era bine semnalizat, iar în mai puțin de 10 minute am ajuns în Horezu.

De cum am intrat în Horezu, am crezut că am ajuns într-un orășel părăsit. Foarte multe clădiri erau în paragină și era destul de multă mizerie pe jos.

Ceea ce am observat și mi s-a părut foarte frumos, mai ales că se potrivea perfect specificului locului, a fost că pe balcoanele blocurilor pe lângă care am trecut erau lipite farfurioare de ceramică de Horezu.


bloc din horezu cu balcoane decorate cu farfurii din ceramica


La scurt timp după ce am trecut de blocurile ornate cu farfurioare de ceramică, am văzut indicatorul către strada în care se aflau maeștrii ceramiști.

De îndată ce am intrat pe acea stradă, am simțit că suntem pe un alt tărâm, un loc în care timpul a stagnat și în care găseam, parcă, casele bunicilor noștri. Pomii începuseră să înflorească, păsărelele cântau, iar pe strada lungă și îngustă, pe ambele sensuri, erau bătrânei care își expuseseră operele din ceramică.

casa si atelierul unui artist ceramist din horezu decorata cu farfurii din ceramica

Casele erau decorate, ca și în imaginea de mai sus, cu farfurii lucrate de ceramiștii din Horezu. Deși vântul începuse să bată destul de puternic, am fost uimită că acele farfurii nici nu se mișcau din loc. Când am văzut cât de tare bate vântul, mi-a fost teamă că munca de ani de zile a acelor oameni va ajunge pe jos, în bucăți. Din fericire, nu s-a întâmplat așa.

Nu ne-am oprit la fiecare casă în parte din lipsă de timp. Ne-am oprit însă la ceramistul popular Biscu Mihai, pe care l-am găsit pe prispă, discutând cu niște turiști. Casa și atelierul domnului Biscu sunt la câteva case distanță de casa pe care am pozat-o mai sus. Domnul Biscu e vorbăreț și foarte prietenos. Ne-a povestit cum, de fapt, nu au rămas decât câtiva artiști adevărați în Horezu, majoritatea adaptându-se cerințelor turiștilor și vânzând ceramică pe care o cumpără din China. Ne-a explicat că faimoasele oale de lut de sarmale pe care toți turiștii le caută nu sunt din Horezu, căci în Horezu nu se fac decât farfurii de diverse dimensiuni.

Chiar dacă vântul bătea tot mai tare, domnul Biscu s-a oferit să ne arate cum funcționează roata olarului și ne-a făcut o demonstrație acolo, pe loc.

ceramistul biscu mihai din horezu demonstreaza cum se foloseste roata olarului


Poveștile înduioșătoare ale domnului Biscu ne-au făcut să ne dorim să cumpărăm tot ceea ce dânsul avea la vânzare, căci ne-am dat seama că toți cei din Horezu trăiesc greu, aproape de pe o zi pe alta. Chiar dacă ne-am decis cu greu asupra farfuriilor pe care le-am cumpărat, căci toate erau superbe, am plecat cu brațele încărcate de la atelierul domnului Biscu.

Un aspect deloc de neglijat îl constituie prețurile, căci am fost uimiți când am aflat că o farfuriuță costa 20-30 de lei. Noi fiind obisnuiți cu prețurile de la târguri, am crezut că nu auzim bine.

Ne-am cumpărat farfurii decorative de diverse dimensiuni atât pentru noi cât și pentru a le face cadou și, în total, am plătit 180 de lei. Ba mai mult, domnul Biscu a fost foarte drăguț cu ne-a oferit tuturor câteva farfurii cadou.

Vă sfătuiesc că dacă ajungeți prin Horezu să vă opriți la ceramiștii din sat și să le admirați munca. Cu asemenea prețuri, așa cum ne-au și povestit, de abia reușesc să treacă peste iarnă. Dealtfel, veți vedea că majoritatea caselor au nevoie de renovări majore. Așa cum vă spuneam, din lipsă de timp, nu ne-am oprit la toți ceramiștii, însă ce am văzut din mers arată clar că absolut toată ceramica de Horezu este frumoasă și, probabil, oriunde v-ați opri, nu ați da greș.

Consider că este bine să încercăm să susținem micii producători, fie ei mici agricultori sau artiști ceramiști. Pe lângă că facem un bine unor oameni care merită toată admirația noastră, îi ajutăm și plecăm acasă cu lucruri de calitate și cu amintiri plăcute.

Nu regret nici o secundă vizita în Horezu, simt că inima mi s-a umplut de admirație și, deși mi-am cumpărat multe farfurii decorative pe care deocamdată nu am unde să le pun, știu sigur că va ziua în care voi avea unde să le agăț, iar în acea zi voi fi, cu siguranță, foarte mândră.



Comentarii